103.
Când îmi bat în poartă furtunile ce vin,
Când îmi bat în poartă furtunile ce vin,
/: Nu mă tem! :/
Când e cerul vieţii de gânduri negre plin,
/: Nu mă tem! :/
R: Eu Îl ţin de mână, de El mă alipesc,
Şi întotdeauna în ochii Lui privesc,
Cu El împreună cred şi reuşesc,
Peste toate să păşesc.
Lângă mine, El e cu mine mereu,
Şi nici greul nu mai pare-atât de greu,
Nu sunt singur orişice-ar veni,
Mâna Lui mă va păzi.
Când mă simt învins de-al vieţii val,
/: Nu mă tem! :/
Mâna Lui divină, punte spre liman,
/: Nu mă tem! :/
Dacă îndoiala din nou mă va-ncerca,
/: Nu mă tem! :/
Chiar dacă puţină e credinţa mea,
/: Nu mă tem! :/