12.
Destul, am rătăcit destul
Destul, am rătăcit destul
Uzând de viaţa mea
Ce Te-a costat aşa de mult.
Ştiam că lumea ai creat,
Că Tu eşti Dumnezeu,
Dar am uitat să Te primesc!
R: Destul prin lume am fost fără Tine,
Căutând să Te înlocuiesc mereu.
Dar azi la Tine vin, viaţa mi-o închin,
În mâna Ta ce-ntinsă aştepta mereu.
Destul!
De când în viaţă Tu domneşti
Eu pacea am primit,
Şi scop şi ţel mi-ai dăruit;
Nu pot să nu Îţi mulţumesc
Că-n bunătatea Ta
M-ai ajutat să Te primesc.