124.
O, Doamne, aşterne slava Ta

O, Doamne, aşterne slava Ta
În templul vieţii mele,
Şi mistuie tot ce e rau
Şi iartă-mi păcatele grele.
Curat şi sfânt,smerit şi blând
Să umblu pe-a Ta cale
Şi-n umilinţă eu să port
Povara slavei Tale.
Când Domnul Sfânt trăieşte-n noi,
Ce bucurie-adâncă
Şi ce minune-n cort de lut,
Eternul să pătrundă.
Şi cum aş vrea, Stăpâne drag,
Să ai în al meu suflet
Un templu scump, împodobit
Cu lacrimi şi laude sfinte.