140.
Altarele Tale, Doamne, (x2)
Altarele Tale, Doamne, (x2)
Sunt dărâmate, poporu-i rob
Şi jertfele sunt curmate.
Porţile sunt arse toate,
Zidurile sunt dărâmate
/: Şi vasele Tale de cinste
Duşmanul le-a luat pe toate.:/
R: “Caut un om- un om în întreaga ţara-
Să iasă noaptea şi să se-nchine-afară,
Să îi vorbesc ca lui Avraam prima oara,
Şi voia Mea să nu i se pară o povară.”
Priveşte, o Doamne, poporul!
Priveşte-l şi adu-Ţi aminte
Că-n Templul Tău slujbele ne erau sfinte.
Nu mai avem bucuria,
Nu mai vedem veşnicia.
/: Opreşte, o, Doamne, mânia,
Salvează, Tu, Romania! :/
Căci greu e în suferinţă
Si mulţi şi-au pierdut în robie
Vechea credinta.
Vrem să ne scapi şi să ne dai biruinţă!
Vrem să zidim iarăşi Templul,
Vrem să ne-ntoarcem la Tine!
/: Ascultă-ne ruga, Stăpâne,
Ce-o înălţăm din ruine! :/
Vrem să-Ţi urmăm azi chemarea!
Vrem să ieşim şi să ne închinăm.
De la Sion, până-n Carpaţi,
Tu să ne faci pe toţi fraţi.
Intăreşte-ne astăzi chemarea,
Continuă Tu azi lucrarea!
/: Şi vocea Ta blândă şi sfântă
Să facă din nou azi chemarea! :/