158.
Ce telefon frumos am eu ca dar de la Isus !
Ce telefon frumos am eu ca dar de la Isus !
Sunt două mâini și gândul meu ce le înalț în sus.
Alo! Alo! Șoptesc ușor și-n inimă aștept.
Alo! Alo! Și vine-n zbor un cald fior în piept!
Țing, țing, țing, țing! Ce telefon! Allo! Aici sunt eu ...
Țing, țing, țing, țing! Răsună-n cer, și-L simt pe Dumnezeu.
Întâi și întâi eu spun așa : O, Doamne, fii slăvit!
Apoi vorbim de viața mea, și n-ascund ce-am greșit.
C-am spart un vas, că m-am certat, eu toate-n șir le spun.
– Te rog ... mă ierți ? Sunt vinovat. – Te iert, dar fii mai bun.
Țing, țing, țing, țing! Ce telefon! Allo! Aici sunt eu.
Vă rog, permiteți... Un moment... Vorbesc cu Dumnezeu.
Odată Nicușor spunea că nu-i nimica sus.
Și niciodată nu venea la casa lui Isus.
Atunci I-am spus lui Dumnezeu să-i pună gânduri noi.
Și-acum duminica pornim la rugă amândoi.
Ce telefon frumos am eu, ca dar de la Isus!
Sunt două mâini și gândul meu ce le înalț în sus...
Țing, țing, țing, țing! Ce telefon! Nu vreți s-aveți și voi?
Putem vorbi cu Dumnezeu și Dumnezeu cu noi.