47.
Pe un deal depărtat, vechea cruce stătea,
Pe un deal depărtat, vechea cruce stătea,
Ca semn veşnic al durerilor;
Crucea mult o iubesc, unde scumpul Isus
Muri ca al meu Mântuitor.
R: Voi iubi vechea cruce mereu
Cât mai am pe Pământ de umblat;
Eu voi sta lângă cruce mereu,
Până când de El voi fi chemat!
Crucea-aceasta, oricât lumea vrea a urî,
Mă atrage pe mine la ea.
Căci Isus, Mielul blând, gloria sus lăsând,
A urcat crucea sus pe Calvar.
Iar la crucea Sa azi, prin al Său sânge sfânt
Glorioasă e salvarea mea.
Căci El singur S-a dat, şi-a fost crucificat,
Din păcatul meu spre a mă scăpa.
Crucii lui Isus, eu credincios sunt mereu,
Şi orice suferinţi voi răbda.
Căci cândva m-a chema la locaşul ceresc,
Unde-n glorie mă voi schimba!48