67.
Cineva se-ngrijeşte de mine mereu

Cineva se-ngrijeşte de mine mereu
Nu, o, nu e-ntâmplare, e-al meu Dumnezeu.
Zilnic toarnă asupra mea daruri din plin
Mulţumire I-aduc şi mă-nchin.
R: E Cineva! Şi Îi mulţumesc!
E Cineva! Este Tatăl ceresc!
Darul nespus e Domnul Isus,
Ce măreţ e al meu Dumnezeu!
Mulţi nu cred azi în Domnul slăvit Creator,
Nici nu văd al naturii şi-al vieţii izvor.
O, ce inimi sărace în valul lumii!
Pentru toate n-au cui mulţumi.
Dintre daruri, cel mai sfânt şi cel mai frumos
Este darul salvării prin Isus Hristos.
N-am cuvinte şi versuri să-I spun dragostea,
Ce e-n clocot în inima mea!