72.
Tu stai mai sus de ceruri
Tu stai mai sus de ceruri
Prea ’nalte Dumnezeu;
Doar Tu cunoşti misterul din Universul Tău.
De ochii Tăi nu poate să stea nimic ascuns,
Eşti peste tot şi-n toate.
O, cât eşti Tu de nepătruns.
R1: Vino acum, arată-Ţi slava!
Fă să Te cunoască orice om.
Prezenţa Ta s-aducă-ndurare,
Să fie udat azi orice pom.
Tu stai mai sus de ceruri
Prea ‘nalte Dumnezeu,
Şi cauţi oameni care
S-asculte glasul Tău.
Cu dragostea de Tată,
Din moarte şi noroi,
Ne chemi mereu acasă,
Vrei să Te-nduri de noi.
Când vom ajunge-n ceruri,
Prea ‘nalte Dumnezeu,
Vom fi uimiţi de slava
Ce Tu o ai mereu.
Căci coruri fără număr
Îţi cântă simfonii,
Din tronul Tău ţâşnesc
Râuri de ape vii.
R2: Glorie Ţie, o, Doamne mare,
Numele Tău e minunat!
Plini de credinţă, Ţi-aducem onoare,
Azi printre noi Te-ai prezentat.