91.
Aş vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine,
Aş vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine,
În pribegia mea pe-acest Pământ.
De-atâtea ori când grea ispita vine,
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
R: Aş vrea, Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri pe veci să-mi dăruieşti.
Aş vrea ca-n mine tot ce-i vechi să moară,
Ca Tu să faci din mine ce doreşti!
Şi-aş vrea, Isuse scump, a Ta viaţă
Să se-oglindească pururi în a mea,
Şi să dispară negura din ceaţă
Ce-mpiedică să-Ţi văd mărirea Ta.
Şi câte n-aş mai vrea, o, scump Isuse,
În pribegia mea pe-acest Pământ!
Dorinţele ce îmi rămân nespuse,
Le împlineşte sfântul Tău Cuvânt!