95.
Doamne, Tu m-ai făcut din ţărână
Doamne, Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia,
/: Dar în mine-o făptură păgână
Zi şi noapte îşi cere simbria. :/
Nu sunt, Doamne, decât o suflare,
Decât carne cu multe păcate,
/: Dar mă cauţi cu dor şi oftare,
Să-mi dai forma trăirii curate. :/
Ce m-aş face tot singur pe ape,
Într-o lume de răni şi suspine,
/: Dacă nu Te-aş simţi pe aproape,
Dacă nu Te-aş avea lângă mine? :/
Eu sunt aburul, curgerea, clipa,
Sunt doar lutul, iar Tu eşti Olarul.
/: Ocroteşte-mă, Doamne, cu aripa-Ţi,
Dăltuieşte-mi făptura cu harul! :/